Auzim cu toții astăzi, că veni-vor vremuri grele,
De prigoană și necazuri, cel rău pe aleși ii cere
Ne gândim cum vom putea, în picioare să rămânem,
Și să îndurăm ocara, să nu pierdem al Lui Nume. .

Dacă astăzi când un semen, ne vorbește într-un fel
Nu putem răbda ocara, și ne mâniem pe el
Cum să ținem sus credința, când toți ni s-o-mpotrivi?
Dacă astăzi pocăință se slăbește zi de zi?

Tot ce zilnic se întâmplă, ne sunt teste pentru cer
Azi cădem în groapa urii, mâine pasul ni- e stingher
Și deși ne pare drumul că e tot spre Dumnezeu
Calea merge pe alături, nimic nu mai pare greu.


Pocăința e ușoară când nu renunțăm la lume,
Răspundem cu rău la rău, nu mai facem fapte bune,
Și vorbiți de rău, de suntem, nu permitem nimănui,
Să ne calce în picioare... suntem oare fiii cui?

Înțelege, că în viață nu- i nimic fără folos
Nu poți spune altor oameni de iubirea Lui Hristos,
Fără să te-arăți pe tine că iubirea te-a schimbat,
Răbdă o mică ocară. . Domnu- multe a îndurat.

Nu trebuie să ai dreptate în fața lumii pieritoare,
Nici chiar să vrei din partea ei oricând să- ți dea ție crezare...
Calea credinței e cu spini, și cu ocară și prigoană,
Rămâi statornic in credință, Isus va șterge orice rană!